2 Regi 6 (NTR)

1Fiii profeților i-au zis lui Elisei:

‒ Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. 2Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.

El a răspuns:

‒ Duceți-vă!

3Atunci, unul dintre ei a zis:

‒ Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.

El a răspuns:

‒ Voi merge!

4Elisei s-a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. 5Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă.

Atunci el a strigat:

‒ Ah, stăpâne, era împrumutat!

6Omul lui Dumnezeu l-a întrebat:

‒ Unde a căzut?

După ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut fierul securii să plutească.

7Apoi a zis:

‒ Ridică-l!

El a întins mâna și l-a luat.

8Regele Aramului era în război cu Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii săi și apoi a zis: „Tabăra mea va fi chiar în acel loc“. 9Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva la regele lui Israel ca să-i spună: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii se duc acolo“. 10Atunci, regele lui Israel a trimis niște oameni în locul despre care îi spusese omul lui Dumnezeu. Așa obișnuia Elisei să-l avertizeze, iar el reușea să se apere. Și a făcut aceasta nu o dată, nici de două ori.

11Inima regelui Aramului s-a tulburat din cauza acestor lucruri.

El i-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis:

‒ Nu-mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?

12Unul dintre slujitorii săi a răspuns:

‒ Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în camera ta de dormit.

13Regele a zis:

‒ Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.

Regele a fost înștiințat, spunându-i-se:

‒ Iată că este în Dotan.

14 Regele a trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. 15Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.

Slujitorul i-a zis:

‒ Ah, stăpâne, ce vom face?

16Acesta a răspuns:

‒ Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.

17Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca să poată vedea!“. Domnul i-a deschis ochii slujitorului, și acesta a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. 18În timp ce arameii veneau spre el, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“. Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați“. Și el i-a dus în Samaria. 20După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“. Și Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21Când i-a văzut regele lui Israel, l-a întrebat pe Elisei:

‒ Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

22El a răspuns:

‒ Nu-i ucide! I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23Atunci, regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.

24După o vreme, Ben-Hadad, regele Aramului, adunându-și întreaga tabără, a venit și a asediat Samaria. 25Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli6:25 Aproximativ 1 kg. de argint, iar un sfert de cab6:25 Aproximativ 0,3 l. de găinaț de porumbel – cinci șecheli.6:25 Aproximativ 60 gr.

26În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:

‒ Ajută-mă, o, rege, stăpânul meu!

27Dar el i-a zis:

‒ Dacă nu te ajută Domnul, cu ce te-aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în presa de struguri?

28Apoi, regele i-a zis:

‒ Ce ți s-a întâmplat?

Ea a răspuns:

‒ Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine“. 29Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat.6:29 Vezi Lev. 26:29 și Deut. 28:53, 57; vezi și Plâng. 4:10. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.

30Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci, oamenii s-au uitat și au văzut că își pusese o pânză de sac pe trup. 31El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“.

32Elisei ședea în casă, iar bătrânii6:32 Lideri de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1‑9, 18‑21; 22:13‑21; 25:5‑10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le-a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți-l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“.

33În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:

‒ Iată, acest dezastru vine de la Domnul. De ce să-L mai aștept pe Domnul?